Salut!

Bine ai venit pe blogul meu!
Nu uita: oricine are dreptul să citească aşa că şi TU eşti bine-venit!
Îţi mulţumesc că-mi vizitezi blogul.

luni, 24 decembrie 2012

Sărbători fericite!

 Îmi pare rău că nu am mai postat de ceva timp (adică o lună),dar(există şi un dar) sper ca în vacanţă să pot posta mai mult...
 Crăciunul e aproape,ce să zic..e peste 3 ore (dacă e să o luăm de la ora 0).Azi,la mine acasă  a fost dezastru de dimineaţa(când am fost trezită forţat) pană acum ceva timp:UFF.
Nu ştiu de ce anul acesta spiritul sărbătorilul de iarnă nu m-a cuprins ca în alţi ani dar presimt că anul acesta Crăciunul o să fie OK, mult mai frumos decât în alţi ani.
Bradul e gata,luminiţele sclipesc afară,aproape totul e gata...Acum îl aştep pe Moş:tot ce îmi doresc e un vis,un vis frumos (poate pentru că am tot ce îmi trebuie,sau poate că nu îmi trebuie mai mult).
Acum tot ce mai am de zis este: Crăciun fericit tuturor!
 

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Chestii care mă enervează #1

 
  1. stressul care apare când e un eveniment important,sau un examen.
  2. playback-ul,acum se face şi la concerte "live",ce să mai zic de emisiuni în direct.
  3. rănirea orgoliului.
  4. photoshopul,sau mai bine spus,"perfecţiunea falsă".
  5. faptul că muzica a devenit un lucru comercial,sau mai pe romaneşte,se cântă pentru bani şi-atât!
  6. irosirea timpului aiurea.
  7. mâncarea făcută în condiţii neigienice.
  8. repetarea aceleaşi ideei de mii de ori,când spui ceva.
  9. un plan pentru viitor,la care te pregăteşti,care se anulează.
  10. discriminarea.
  11. banii,banii şi iar banii.
  12. machiajul în exces.  

O lume în care trăim...

                                        
Pentru un moment,două aş vrea să ţin întreaga lume în mână....
O lume atât de mare ca suprafaţă,cu oameni atât de mici,dar oare e atât de mare lumea pe cât pare?!
O lume atât de mare în care din când în când te simţi şi acasă ca printre stăini,dar în care există momente în care recunoşti pe cineva la tot pasul.

O lume în care doar ce-i ce se cunosc îşi spun:"Bună ziua!",dar în care foarte rar vezi vreun "nebun" salutând pe toată lumea.Acel "nebun" defapt e cel ce merită toată stima,ştiind că toţi suntem la fel,suflete zburătoare spre o lume mai bună.
O lume în care merită să trăieşti,oricât de greu ţi-ar fii,în care ceva ce nu te omoară te face mai puternic.
O lume în care visele devin realitate doar dacă există ambiţie şi în care ambiţia se naşte datorită unui vis.
O lume în care majoritate adulţilor uită să zâmbească,dar în care copiii zâmbesc mai tot timpul.
O lume în care să împarţi ceva pentru majoritatea e imposibil,dar în care există câţiva care o fac cu toată dragostea.
O lume în care s-a inventat filmul:"Misiunea imposibilă",dar în care nimic nu e imposibil.
O lume în care s-au inventat atât de multe,dar în care ne foloseste,cu adevărat,doar dragostea.
O lume în care,când scrii ceva,mai bine ştergi decât să tai,pentru a ascunde adevărul,dar în care adevărul se descoperă întotdeauna,chiar dacă acum sau peste 100 de ani.
O lume în care pare aproape imposibil să ajungi la 100 de ani dar în care există câţiva oamenii care dovedesc că şi acest lucru se poate întâmpla.
O lume în care nimic nu e drept,dar în care există "dreptatea".
O lume în care în fiecare secundă moare un om,dar în care în fiecare secundă se naşte altul.
O lume în care în fiecare casă există cineva care fredonează o melodie,dar în care muzica sufletului să nu o poată auzi nimeni înafară de tine.
O lume în care poeziile sunt vechi,dar în care încă se nasc poeţi.
O lume în care există meesenger,dar în care încă se mai scriu scrisori de dragoste.
O lume în care orice lucru are o parte rea,dar are şi una bună.
O lume în care filmele de Crăciun se difuzează şi vara dar la care se uită câţiva oameni şi atunci.
O lume în care speranţa pentru unii e doar un cuvânt,dar în care pentru unii e o stare.
O lume cucerită de pesimiştii,dar în care se nasc şi optimiştii.
O lume în care majoritatea oamenilor se ceartă,dar în care  există şi pacea.
O lume în care cuvintele: te iubesc,imi pare rău şi mulţumesc au devenit doar cuvinte,dar în care pentru unii încă îşi păstrează sensul.
O lume în care orice problemă are cel puţin 10 soluţii pe care nu ştim niciodată să le căutăm.
O lume în care există întotdeauna mai multe drumuri,dar în care esti nevoit să alegi doar unul.
O lume în care "perfecţiunea" e un cuvânt inventat degeaba.
O lume în care la orice există excepţii.
O lume pe care toţi o vor schimbată,dar pe care numai câţiva încearcă să o schimbe.
Ce ziceţi lumea e mare sau mică,sau amândouă?
Ştii,există întrebări care nu au răspunsuri,sau mai bine spus,care preferă să-şi păstreze răspunsurile ascunse undeva unde noi nu putem ajunge...Poate vom reuşi vreodată să descoperim cât de mare e lumea,dar pană atunci prefer să spun că lumea e exact aşa cum trebuie să fie,o lume greu de înţeles,în care am ajuns cu un scop,pe care trebuie să-l descoperim,dar asta e altă poveste...

joi, 22 noiembrie 2012

:D

Prietenie și colegialitate încă din primele zile petrecute la liceu...
P.S.Și-n plus și niște ochii superbi :*

vineri, 2 noiembrie 2012

adevăratul sens al ADEVĂRULUI

 Într-o lume în care minciuna e baza societăţii,mă gândeam  şi eu la 11 noaptea cum să fiu cât mai sinceră.
E atât de uşor să fiu EU,fără să folosesc cuvinte care nu-mi plac doar pentru că o fac alţii(cum e de exmplu:-servus-),fără să copiezi fel de fel de idei,de gânduri,fiind doar eu,pentru că orice faci cu falsitate,tot minciună este..
 Dar NU, de ce să fac asta dacă mi-e de-ajuns să-mi las degetele pe tastaură,privirea înainte şi imaginaţia,gândurile libere..E mult prea uşor ca să mă plâng,e foarte uşor să fii sincer,unic,cum vrei tu,dar totuşi e foarte greu să te abţii din când în când de la minciună,de la falsa perfecţiune,pe care doar tu ţi-o creezi.Însă acel "dar totuşi" de mai sus trebuie schimbat în sinceritate,nu absolută,dar SINCERITATE.
 Când scriu aici mi-e aşa de uşor să fiu eu,doar eu, cu imperfecţiuniile mele,greşelile gramaticale şi exprimare incorectă,dar cu acelaşi mesaj pe care mintea mea le vrea împărtăşite...

Şi reclamele au o parte bună :D

  Reclamele sunt,de multe ori,cele mai enervante chestii ce ţin de TV şi trebuie să recunosc că şi pe mine mă enervează(mai ales când chiar îmi place ceea ce urmăresc).Sunt şi momente când ai nevoie de reclame,de exemplu când ţi-e foame sau când trebuie să mergi la baie...
  Ei bine,chiar dacă sunt cum sunt,există câteva reclame care îmi plac,fie că e vorba de melodiia reclamei fie că e vorba de povestea formată în acea mică,scurtă reclama.
Uite aici câteva dintre reclamele pe care îmi place să le urmăresc(chair dacă publicitatea e nasoală):
 
 
 
Astea sunt preferatele mele:pline de viaţă,zâmbete şi optimism.Vouă care vă plac? 
 

Între feminin şi masculin


Mă plimbam ieri seara pe stradă şi când m-am uitat la maşinile de pe marginea străzii.M-am gândit că maşinile sunt pentru bărbaţi cum sunt tocurile pentru femei,dar,desigur, există şi partea opusă: femeile au maşini (chiar multe dintre ele) dar bărbaţii cu tocuri (asta ar fi ceva).
Şi ca să nu exagerez,ştiu că există şi excepţii aşa că îmi pare rău dacă am jignit vre-un bărbat. =)) Sunt şi eu răutăcioasă din când în când...

marți, 30 octombrie 2012

Sentimentele unui sfârșit de toamnă

  M-am uitat pe blog și când am văzut de când nu am mai postat...adică știam că nu am mai postat demult dar nu credeam că a trecut mai mult de-o lună...
Cauze,simplu:
-liceul,nu-i o problemă dar,2 zile 3 teste mai e un pic și-s 4 teze(mai fac și rime)
-poate și timpul o fii fost o problemă,dar nu vreau să-l acuz deoarece abia acum 2 zile am trecut la ora de iarnă și a trecut și cea mai lungă noapte din an(am profitat la maxim de ea...dormind)
-lipsa netului în locul în care stau în perioada de luni-vineri,adică nah beneficiez și eu de un laptop dar nu prea des,iar de pe telefon nu pot posta și acolo netu costă....
E greu sau doar îmi pare?!Îmi pare,cum să fie geu?!
Adică sincer,eu nu mă prea plâng,mai ales de la viață pentru că la câte mi-a dat...
 Dar ce o tot lungesc,mai bine spun că-mi pare rău față de cei care-mi citesc blogul și față de mine că nu am mai postat și-mi pare bine că acum postez(puc și de la capăt)
 Toamna-i pe sfârșite și de ieri e atât de frig,dar ce să mai,e deja sfârșitul lui octombrie.Au trecut 6 săptămâni de liceu,ca vântul,ca gândul și ca toate cele.
Poza asta am făcut-o azi cu degetele înghețate și cu inima caldă,azi m-am simțit foarte bine și încă ma simt.
Poate că reușita săriturii de la sport sau    -10 de la biologie mă fac să mă simt așa sau poate e doar faptul că trăiesc și știu cum să o fac...
 M-am săturat de oamenii care se îngroapă în griji și uită să zâmbească,de cei care nu-i zâmbesc din trecere uni copil care le face cu mâna sau care nu iubesc animalele.
Eu încerc s-o fac cât mai bine și dacă voi lua vreodată vreun 4 pentru că nu mi-am învățat, prea bine,va trece;dar dacă vreodată nu o să mulțumesc pentru ce am,nu o să mi-o iert niciodată.

marți, 18 septembrie 2012

Ghilimelele,stăpânele sentimentelor false

N-am mai postat... asta e,n-am ce face!Am început liceul  care e destul de OK(putea fi și mai rău și mai bine așa că :D).Nu pot să zic că e diferit față de așteptările mele deoarece nu am încercat să-mi imaginez cum va fi deoarece imi place să las lucrurile să se așeze așa cum trebuie,toate la timpul lor. Vorbesc eu mult și bine dar e numai începutul...
În fine,cum spuneam să vină toate când le e timpul așa că să vă spun la ce m-am gândit în ultimul timp (am  uitat câteva lucruri,sper să-mi aduc aminte).
Azi am auzit că râsul îngrașa sau că slăbește...What?! Cui îi pasă dacă ești fericit.
Și încă o chestie mai e și asta:
De exemplu e ziua cuiva și vrei să-i spui: "La mulți ani!" sau poate spui cuiva "Te iubesc!",dacă o spui cu vocea este ușor să-ți dai seama cât de sincer este mesajul dar dacă este transmis prin scris,spus prin ghilimele așa: "Bla Bla Bla" sau spus liber :Bla Bla Bla.Poate că pare că e același lucru dar cel puțin pentru mine nu e.Să spun de ce: ghilimelele se folosesc de obicei când copiezi ceva dintr-un text bla bla bla (chestii de gramatică) și fiind așa trasmințând un sentiment sau o stare prin ghilimele,mesajul este copiat și nu pare manifestat liber ci scos cu forța.Mulți nu gândesc ca mine dar sper ca sentimentele adevărate să nu fie înțelese gresit din cauza lor: "" 

marți, 11 septembrie 2012

Lumea e a mea..

De când am ascultat prima dată acest cântec mi-a plăcut.Nu puteam să nu îl postez.Versurile sunt foarte faine,mai ales când ajungi la refren.Lumea e a mea,e şi a ta,e a tuturor să ne bucurăm de ea!
 
     Şi-acum versurile:
Visele mi se strivesc,
Sub viaţa ce nu o trăiesc,
Daţi-mi un bilet doar dus,
Era tot ce-aveam de spus,
Viaşa avea doar două stele,
Ai făcut tu cinci din ele,
De când pe tine te am,
Ploaia-mi intra doar in spam.
 
Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Nu e totul pierdut, mâine-un început,
Cât de mare ar părea, lumea e a mea.
Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Dacă în palma mea stă inima ta,
Lumea e a mea.
 
  Casa mea n-are pereţi,
Ferestrele sunt dimineţi,
Şi cu share-ul în orice zi,
Ca şi cum mâine n-ar fi,
Poate-s mic în lumea lor,
Dar am învăţat să zbor,
Când simt că mă prăbuşesc,
Bat în lemn ş-apoi zâmbesc.

       

La-nceput de septembrie

 Am avut parte de câteva zile minunate ca vreme:puţin mai frig ca înainte,soare strălucitor dar nu prea puternic,cer de vara dar adiere de toamnă.Atât de frumos încât m-a convins să mai ies pe apară şi pur şi simplu să stau,să privesc..
 În mintea mea sunt sentimente amestecate:nerăbdare dar şi bucuria trăirii fiecărei clipe,iubire de natură,spontaneitate şi multe alte.Toamna pentru mine nu a venit pur şi simplu.Mi-a adus o mulţime de stări printre care şi somnul.Acum casc mai des şi mă culc mai devreme(se vede că vacanţa e pe sfârşite).
 Vacanţa trebuia să se încheie pe 9 septembrie însă a fost amânata până pe 16. E bine şi aşa,eu încă nu mi-am terminat pregătirile(dar nici nu mă grăbesc,o să vină toate de la sine).Însă de-acum o să fie numai schimbări,e deajuns să spun un cuvânt şi o să vă daţi seama.Acel cuvânt este "liceul".În fine,fie ce-o fi,oricum o să meargă lucrurile bine (adică cui nu i-au plăcut anii de liceu).
 PS: îmi pare rău că nu am mai postat demult,din 28 august...off cât a trecut de-atunci dar o dată cu septembrie au apărut alte lucruri pe care le-am avut de făcut,cum ar fi:pregătirea murăturilor şi a zacuştei,ce zi a fost..plină cu legume :)) 
Aaa...şi poza e una făcută de mine,mai demult... a fost unul din răsăriturile mele preferate.

marți, 28 august 2012

E de-ajuns să asculţi...

Tocmai ce am găsit asta pe net şi mi-am zis că trebuie neapărat să împărtăşesc mai departe...merită!
E mai mult decât un simplu cântec,e un cântec de suflet şi cred că l-am mai auzit,defapt sunt sigură(sau poate că simt asta pentru simplul fapt că merită).
Închide ochii şi ascultă cum degetele ating pianul,cum se produce muzica adevărată şi lasă-ţi gândul să zboare şi raţiunea să facă o mică pauză...
Tu ce simţi?

luni, 27 august 2012

Aer de toamnă

 În sfârşit....plouă!!! După atât de mult timp de soare,de căldură,plouă.E o adevărata binecuvântare...
 Ploaia m-a făcut să mă simt bine(mi se întâmplă de obicei acest lucru când plouă),să fiu mai liniştită...E un fel de simţ al vremii care ne influenţează starea,doar nu degeaba se spune că ne simţim bine sau rău din cauza vremii...
 Însă,ploaia e şi un semn al schimbării.Şi anume,se apropie toamna,începe şcoala(mai puţin de 2 săptămani) şi unele lucruri se aşează la locul lor deoarece agitaţia verii încetează.Cât mai e din vacanţă,o să mă bucur de ea pregătindu-mă pentru liceu şi pentru schimbărie care vin ca "bonus".
 Mi-am spus că e timpul să schimb desingnul blogului şi am făcut-o.Era şi timpul...deja vara se terminase ieri pentru că azi-dimineaţa era cu totul altă atmosferă.
 Sper ca şi voi să vă simţiţi la fel de bine ca mine chiar dacă se schimbă vremea şi se termină vacanţa,doar ştiţi cum e:"Fiecare sfârşit e un nou început."

vineri, 24 august 2012

Cum percep Timpul

  Cu toate că sunt pe profil real,am câteva concluzi mai puţin "reale",care se înclină spre "uman".Printrea astea se numără şi timpul.

  Timpul ştie fiecare ce înseamnă,atât ca durată  fixă(secundă,minut,oră) cât şi ca durată sentimentala.Prin acestă durată eu mă refer la cum trăim noi "timpul".De exemplu:când avem emoţii,suntem nerăbdători,secundele trec foooarte greu,minutele şi mai şi,şi tot aşa(scuzaţi repetiţia).Când suntem fericiţi,timpul parcă trece de 2-3 ori mai repede...Ştiu că,din punct de vedere ştiinţific,în orice situaţie secunda e aceaşi,minutul are tot 60 de secunde,chiar dacă suntem happy sau sad.Însă sufletul nostru percepe timpul în funcţie de sentimente.Şi ştiu că fiecare dintre noi a observat(poate inconştient) aceste lucruri,pentru că,de multe ori am auzit:"cele mai lungi secunde din viaţa mea","cel mai scurt minut","cea mai lungă oră...".
  Ştiu că,real timpul trece minut cu minut ritmatic,însă ireal este simţit diferit şi cred că şi asta contează.Câteodată e mai bine ca timpul să treacă mai repede sau mai încet,dar cred că trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă a vieţii pentru că şi minutele ce trec extrem de greu,ne deranjează,pot fi plăcute.
Nu ştiu cum s-a ajuns la termenul de "timp",cum s-au calculat duratele temporale şi ce înseamnă cu adevărat "timpul",însă probabil are rostul lui,aşa că:să ne bucurăm de Timp!

luni, 20 august 2012

Învaţă atât de la tine cât şi de la alţii!

Să înveţi din propriile greşeli mi se pare mult mai mult decât un lucru bun...
Dar,dacă învăţăm din greselile altora??? Nimic nu ar fi greşit...
Păi,dacă stăm să ne gândim,dacă cineva face o greşeală,clar că TU nu vrei s-o repeţi.Astfel învăţăm din greşelile altora,învăţăm să ne ferim de ceea ce li s-a întâmplat lor şi poate ferindu-ne de greşelile astea,simţim sentimentul de "mai bine,mai curat" sau numit mai pe înţeles,un sentiment de mulţumire că am făcut ceea ce trebuie,ce altcineva nu a făcut şi poate că o să înveţe de la noi să facă la fel(chiar dacă înainte am învăţat noi să nu facem ca ei).
Nu prea ştiu cum să mă exprim corect legat de această tema,dar sper că aţi înţeles ce vreau să zic.Ideea de a vă spune astea mi-a venit când cineva a făcut nişte lucruri care m-au făcut să spun(în gând):Eu nu o să fac aşa!!!

joi, 16 august 2012

Ce este Coincidenţa???

 Oare ce înseamnă coincidenţele?!    
Adică le întâlnim mereu,poate chiar zilnic pentru că de cele mai multe ori nu le bagăm în seamă,nu suntem atenţi la micile detalii care în viitor pot însemna mult mai mult decât par...Eu sunt sigură că o coincidenţă întot deauna e un semn,semnifică ceva.Adică,dacă nu ar însemna ceva,de ce să se mai întâmple???
Astăzi am descoperit cel puţin vreo 3 coincidenţe(nu am stat să le număr
 :)) ).Şi aşa în fiecare zi,doar că nu sunt atentă şi aşa cred că fac toţi(sau cel puţin majoritatea dintre noi).Oricum,misunea noastră(să îi zic aşa) nu este să decoperim coincidenţa,ci să decoperim ce înseamna...Poate că v-a, pus pe gânduri,poate că vă gândiţi la vreo întâmplare numită "coincidenţă" sau poate că nu.Dacă nu v-aţi gândit înseamnă că nu aţi observat detaliile alea mici care vă puneau pe gânduri.Însă sunt sigură că majoritatea oamenilor au întălnit în viaţa lor măcar o coincidenţă(pe care au observat-o,căci sunt mii şi mii).Mulţi cred că aceste întămplări sunt doar "coincidenţe",dar după părerea mea e total greşit.Trebuie să privim printre rânduri şi să încercăm să înţelegem fiecare întâmplare de genul acesta şi să-i aflăm sensul pentru că ne-ar face viaţa mai uşoară.
În DEX,acest cuvânt pe care l-am scris de vreo 20 de ori(aici) se descrie astfel:
  COINCIDÉNȚĂcoincidențe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr. : co-in-] – Din fr. coïncidence
sursa:http://dex-online.ro
Asta-i partea obiectivă,dar partea subiectivă ar fi cam aşa:
 COINCIDÉNȚĂ-întâmplare care trebuie să ne pună pe gânduri,deoarece un lucru nu se face de 2 ori (sau mai multe) fără să însemne ceva!(e stric părerea mea).
Mie îmi plac întâmplările de acest fel,de multe ori mă amuză şi poate că se întâmplă să pară că nu înseamnă decât o acţiune obişnuită(dar există ceva cu adevărat obişnuit?),dar e mai mult de atât...
Scriind astea am găsit câte ceva pe net:

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5132
merită citit,nu v-a pus pe gânduri?

duminică, 12 august 2012

Bad day

un cântec despre zilele proaste care se termină frumos :)
Cam aşa descriu eu această poveste redată în cântec.Prima dată când l-am văzut am rămas uimită,pentru că redă extraordinar de bine sentimentele.Viaţa celor doi e plictisitoare,fără un strop de spontaneitate,zilnic la fel...Asta până când se întâlnesc! Urmăriţi şi voi:
Bad day-Daniel Powter


Jocurile Olimpice 2012


Jocurile Olimpice...doar despre asta s-a vorbit în ultima vreme(dar se merită).
De când eram mică îmi plăcea să le urmăresc la TV(mai ales gimnastica) şi,desigur,susţineam România.
Anul acesta Jocurile Olimpice au fost organizate destul de bine(nu ştiu dacă au trecut de aşteptările unora,dar asta e părerea mea).
Câteva lucruri despre JO:

  • Londra e singurul oraş în care s-a organizat a3a oară (fiind un record mondial)
Chestia asta am citit-o de mii de ori... :))

Aici găseşti multe informaţii despre JO (şi eu am citit câte ceva).

  • în clasamentul medaliilor,pe primele 3 locuri sunt:
  1. SUA(102 medalii); 
  2. China(87 medalii);
  3. Marea Britanie(62 medalii).
Voi ştiţi lucruri interesante despre JO? Dacă DA,atunci spuneţi-mi şi mie(într-un comentariu)

M-am întors(cu forţe noi)

Nu mi-am vizitat blogul în ultima vreme deoarece am avut câteva probleme... :(
Oricum,am o mulţime de idei şi o să mă pun ca-lumea pe postat.
Nu ştiu dacă îmi citeşte cineva blogul şi de aceea vă rog (pe cititori) să posteze un comentariu (se poate şi ca anonim) cu părerile voastre despre blog.
P.S:Accept şi critici!

luni, 16 iulie 2012

Pro defect! Contra efect!

                                                               
M-am tot gândit în ultimele zile la asta:"Defectul face diferenţa,nu efectul!"
Cum le definesc eu:
defectul=ceea ce urâm la cineva/ceva,ne deranjează
efectul=aici mă refer la minciună,photoshop şi alte chestii care transformă "normalul" în ceva "deosebit"
Păi,acest efect ce avantaje are?Ce rost mai are?E doar pentru vânzare şi mândrie?
Dacă e aşa...mai bine lipsă!
Defectul de multe ori oamenii îl văd ca pe ceva care ne face să gândim de rău (de exemplu:"Ai văzut-o pe fata aceea?Are ochii aşa de ciudaţi...)Acest mic defect defapt e doar o mare diferenţă.Şi această diferenţă ne distanţează.Aceste diferenţieri ar trebui oprite,dar fiecare are proprile opinii...
Poate că nu aţi înţeles ce vreau eu să zic cu asta,dar ceea ce vreau să demonstrez este că:
Un efect nu te face diferit într-un mod bun.E adevărat că o să creeze anumite satisfacţii dar sunt artificiale.Însă un defect te poate face mai frumos.Sentimentul de "sunt diferit/ă" nu trebuie să ne deranjeze.Micile defecte sunt întotdeauna cool :P 
P.S.:scuzati ca nu am mai postat demult,dar totusi e vacanta si am aflat si unde am intrat la liceu. :))

marți, 3 iulie 2012

Muzica între veşnic şi trecător

  Muzica face parte din viaţa oricui...Este unul dintre cele mai frumose lucruri pe care ni le oferă viaţa (desigur,prin oameni).Unii fac muzică,alţii ascultă şi alţii le fac pe amândouă.Aşa funcţionează muzica...Ei bine,şi muzica e diversificată,clasată pe genuri şi solişti.Unii ascultă doar anumite genuri muzicale şi pe altele deloc (le detestă).
  Eu nu fac aşa.Pentru mine nu contează din ce gen muzical face parte melodia care o ascult şi îmi place.Contează dacă sună bine şi e "suportabilă" (să îi zic aşa).Mulţi spun:"Cum poţi să asculţi şi pop şi hip-hop?" Dar ce e greşit în asta? Eu zic că nimic...
  Totuşi există anumite criterii în care poţi clasifica melodiile.Un cântec cu adevărat bun,nu contează cât de vechi e sau că nu mai e difuzat la tv sau radio.Melodiile cu adevărat bune se ascultă şi după 100 sau 1000 de ani de la lansare.De vreo 2 ani ascult muzică foarte des...Şi mă bucur că am găsit pe Youtube sau alte site-uri de pe net muzică bună,atât romanescă cât şi străină,pe care vrei să o tot asculţi.În prezent muzica e în mare parte comercială (adică se cântă pentru bani),însă există şi solişti care nu cântă pentru un preţ neapărat,care cântă din suflet pentru suflet.Muzica e pentru suflet,ca să te facă să te simţi bine.
  Eu ascult muzică,poate chiar şi din anii '90 sau mai demult dar şi muzică din prezent.Melodiile care sunt numite hituri dar peste un an-doi nu se mai ascultă la radiouri sau tv(care de obicei,caută doar ce e nou nu bun),sunt hituri doar cu numele.Şi de obicei melodiile astea se uită şi peste câţiva ani nu o mai ascultă nimeni.
  Muzica nu o să moară niciodată dar întotdeauna o să fie clasată în muzică bună (netrecătoare) şi muzică de sezon (să îi zic aşa,trecătoare).Muzica nu are "reguli de utilizare" sau restricţii aşa că fiecare e liber să asculte ce îi place!

luni, 2 iulie 2012

Trecut-Prezent-Viitor

  Toată lumea zice:"Timpul trece,se schimbă TOT..."
  Eu zic:"Timpul trece...dar nu reuşeşte să schimbe aproape nimic!"
Şi acesă afirmaţie nu o zic doar aşa...M-am gândit mult timp la asta şi am tras nişte concluzii...
Ca să fiu mai explicită,încerc să vă spun şi vouă de ce cred eu că timpul nu schimbă prea multe.
  Desigur viitorul aduce inovaţii care pentru majoritatea oamenilor înseamnă,neapărat o schimbare.Pentru mine,nu deoarece în trecut,să zic,ziarul era o noutate,ceva ce părea "imposibil",aşa cum părea şi internetul,nu cu mult timp în urmă.În trecut,radioul,ziarul,telegraful(şi alte lucruri care poate se mai folosesc sau nu) erau inovaţii,deci schimbau lumea,o modernizau.Acum sunt nişte lucruri banale,dar şi atunci când aceste lucruri banale erau în perioada lor de graţie,existau lucruri banale,cum e o mătură,un creion,o scrisoare,etc.(lucruri care la vremea lor erau tot inovaţii).Deci,teoria că lucrurile noi schimbă extraordinar viitorul,o situez undeva departe de adevăr.
  Altă afirmaţie care o consider falsă este că mulţi spun că numai acum,în prezent relaţiile dintre oameni sunt ciudate.De parcă în trecut,sau în trecutul trecutului(sper că înţelegeţi cuvintele mele încurcate) nu existau relaţii complicate (să le zic aşa).Total FALS! Şi în trecut se înşelau unii pe alţi sau se întâmpla mai ştiu eu ce...
  Şi mai e şi chestia asta,în care unii zic:"Pe vremea mea nu era aşa,nici la şcoală,nici acasă,nici pe stradă..." Dar cum era?Oamenii erau verzi sau gri?!(scuzaţi-mi iesirea "din comun":)) ).Bine,sunt de acord că mai demult respectul era ridicat la un alt nivel,dar nu e de vină timpul (daţi-vă voi seama cine sunt vinovaţii)...
  Păi mai sunt şi alte afirmaţii pe care,cel puţin eu,le consider false,legate de diferenţa dintre trecut-prezent-viitor.Şi chiar dacă timpul schimbă ceva,factorii negatividin jurul nostru (care din păcate tot cresc)  influenţează aceste schimbări.Problema principală,consider eu,este că aproape toată lumea vede viitorul ca fiind "mai rău" în loc să îl vadă în "mai bine" şi aşa era şi mai demult (adică cei din trecut vedeau prezentul "mai rău").Şi mai pot spune că cei care afirmă cu tărie că în trecut era mai bine,să se mai gândească deoarece nu a trăit atunci şi nu are de unde să ştie cum era atunci.
  Diferenţa dintre TRECUT-PREZENT şi VIITOR nu trebuie catalogată ca "mai bine" sau "mai rău".Termenul corect dintre timpuri este "diferenţa",deci între azi şi mâine nu e "mai rău",e "diferit"(o diferenţă cu bune şi rele).   
  

duminică, 1 iulie 2012

Vorbind cu...robotul

Vorbeam azi cu prietenii şi nu ştiu cum mi-am amintit de o fază amuzantă în care eu am fost victima.Era tot aşa,o zi în care aveam chef de stat cu prietenii şi am sunat la fiecare să-i invoc la distracţie.Sun o fată şi dialogul "dintre noi" (pun în ghilimele pentru că e ceva diferit) sună cam aşa:
Ea:Alo,cine-i la telefon?
Eu:Sunt eu,ce faci tu?
Ea:A,tu erai?
Eu:Da' cine credeai?
Nu mai ştiu ce am zis apoi:
Ea:Bine,nu mai pot vorbi,pa!
Apoi:TTTÂÂÂNNNCCC!
Abia după tâmpenia aia de semnal sonor am realizat că am vorbit cu...robotul.Prietena mea s-a ţinut de glume şi nu ştiu cum de i-a venit ideea aceasta.Oricum a fost o fază SUPER! Şi alţi prieteni au păţit-o când au sunat-o...Să-i fie ruşine că ne "mănâncă" minutele!

Dintr-o întâmplare

Să vezi ceva într-o zi şi să ţi se pară banal dar în viitor să îţi placă...Cam aceasta este ideea principală a ceea ce voi scrie acum.
De multe ori mi s-a întâmplat să deschid TV-ul şi să mut de pe un canal pe altul.Găsesc un film,văd doar o secvenţă şi mut mai departe fiindcă mi se pare banală.Mai încolo mă hotărăsc să văd un film şi rămân surprinsă că o secvenţă din acel film îmi pare cunoscută.Spun:"De unde ştiu asta?",mă uit mai departe şi-mi amintesc ziua aceea în care am văzut acea secvenţă,care mi s-a părut stupidă.
Printr-o întâmplare am descoperit k-dramele.Primul serial de acest gen pe care l-am văzut a fost super.Coloana sonoră a acestui film a fost bazată în mare parte pe o trupa k-pop a cărui lider e chiar unul dintre actorii principali.După ce am văzut întreg serialul,sora mea a găsit pe net informaţii despre acest film.În acest timp,deja ascultam muzica celor de la Ss501 (trupa de care am discutat) şi mi se părea chiar bună.Ei bine,informaţiile acelea despre serial spuneau că într-un anumit episod apare trupa...Atunci am zis că nu-i adevărat,eu nu i-am văzut şi doar am văzut toate episoadele.Caut epidoul cu pricina şi...văd trupa cântând într-un club din serial.

Adică eu,care sunt foarte atentă,să ratez aşa ceva?!
Astfel mi-am dat seama

Am mai păţit aşa cu mai multe filme,dar asta o fost chiar o fază funny.


De multe ori mi se întâmplă să ascult o melodie şi să îmi doresc să o ascult.Dar întâmpin o problemă,şi anume să nu ştiu nici solistul/trupa şi nici numele melodiei...
Mai demult mergeam la lecţii de dans şi la încălzire instructorul ne punea o melodie super.Pe atunci nu aveam netul acasă şi nici nu prea ascultam muzică,dar îmi plăcea melodia.
Acum câteva zile ascultam muzică pe U tv şi de la melodie la melodie ajunge rândul unei melodii cunoscute.Atunci am zis că asta e melodia pe care o căutam.Asta chiar a fost o întâmplare faină.Apropo melodia e asta:
http://www.youtube.com/watch?v=o314ZqHp1-0
  Cred că fiecare păţeşte genul acesta de întâmplare...Şi chiar dacă într-un anume timp ni se pare enervant,devine amuzant! 

sâmbătă, 30 iunie 2012

Locuri de vis

Acum o jumătate de oră am povestit despre ţarii...astfel mi-au venit în minte anumite locuri foarte interesante de pe Pământ şi am zis că trebuie să vi le arăt şi vouă.

Am găsit o data un album de poze pe facebook,nu mai ştiu ce pagină...care ilustra case "ciudate".Mi s-au părut foarte interesante toate,dar cel mai tare m-a atras o casă din Polonia care pare trecută prin photoshop,dar e cât se poate de reală.

Mă credeţi sau nu e reală,am căutat-o pe google maps şi am găsit-o,nu mai ştiu pe unde,dar era prin Polonia şi chiar dacă unii spun că e o fotografie modificată,am găsit poze diferite,cu alţi şi alţi oameni în ea.
E drăguţă,nu?




Ei bine,nu doar locurile ciudate mă atrag...Acum m-am gândit să vă arat şi Opera House din Sydney...Arhitectura e foarte interesantă şi acoperişul alb,aflat la malul oceanului albastru...un adevărat contrast de culori!




Într-o seară mă uitam pe net la nişte poze superbe,nu am cuvinte pentru ce am văzut atunci.Şi am descoperit podul din San Francisco (de un roşu puternic)






Dintotdeauna am spus că Statuia Libertăţii e mult mai mult decât ceea ce se vede.E o femeie puternică ce redă libertatea celor din New York...Aşezată tot lângă o apă,arată foarte frumos (şi ce e şi mai interesant e că turiştii pot să pătrundă în interiorul statuii).





Coloseumul,care astăzi a rămas doar pe jumătate,a fot cândva un adevărat anfiteatru (parcă aşa se zice).Astăzi e doar o atracţie turistică,dar totuşi merită vizitat...




Prima dată când am văzut Turnul de la Pisa am zis că nu mai văd bine...Apoi am realizat că aşa este el,înclinat la nu ştiu câte grade.Chiar dacă îţi dă senzaţia vizuală de o cădere continuă,el stă şi stă foarte bine pentru că e chiar frumos.







De Machu Picchu,am auzit la şcoală,apoi l-am văzut într-un film...Ce contează este că din prima clipă mi-a bucurat privirea.Acest sat vechi,astăzi nelocuit e aşezat pe-un vârf de munte.Un apus de soare într-un asemenea loc...e prea frumos ca să fie descris în cuvinte. 




Mă opres aici pentru că 7 e cifra perfecţiunii (nu ştiu dacă e adevărat dar aşa se zice) şi acum nici nu mai am alte idei.Când o să-mi vină o să mai postez.
Spune-ţi şi voi,ce locuri vă încântă privirile?

Lista pentru vacanţă...

Cred că fiecare îşi doreşte să vadă lumea,dintr-un capăt în altul (chiar dacă planeta e rotundă,are capete :)) ).Vacanţele sunt cele mai bune pentru aşa ceva,o adevărata oportunitate...Eu,aş vrea să văd muulte locuri din această lume în care trăim,chiar multe.
Şi nu spun numai că vreau,o să o fac,dar puţin mai încolo...Aş vrea să simt parfumurile franceze,să mănanc delicatese italiene,să fotografiez tot ceea ce merita şi poate că dacă aş continua nu m-aş mai opri...
Dacă aş face o listă (pe care chiar o fac,acum) cu locurile pe care vreau să le vizitez,cu siguranţă arată aşa:
  • Elveţia
   Ceea ce m-a atras la această ţară este o ţară independentă,înfloritoare,mare producătoare de ceasuri(accesoriul meu preferat) şi ciocolată IAMYYY!  
  • Franţa
  Parisul, numit şi "oraşul iubirii" este cu adevărat merveilleux.Cu turnul Eiffel (ştiu că la construcţia lui au participat şi romani), multe parfumuri şi-o limbă foarte frumoasă
  • Italia
 La ţara asta îmi place ritmul alert al vorbirii (şi accentele),gama largă a gastronomiei şi atracţiile turistice.Roma şi Veneţia,cu siguranţă o să le vizitez!
  • Anglia
Londra,un oraş superb.Mă atrage eleganţa acestui oraş,şi în mare parte a ţării şi desigur,renumitul BingBang.
  • Korea de Sud , Japonia şi China
Îmi plac filmele şi muzica lor.Filmele transmit sentimentele puternic,dinamic.Poate că nici nu mai are rost să spun ce vreau să văd din China...ce altceva decât Marele Zid Chinezesc ( se vede de pe Lună) Din Japonia aş vrea să văd Turnul roşu din Tokyo şi din Korea oraşul Seul.
 
      

                                                                                                                                                                                                                                                     




Acestea sunt doar...să zic 10% din ţările pe care le voi vizita,însă timpul trece şi mă dor degetele de la "prea mult tastat" :))       

În căutarea lecturilor

Cand am terminat şcoala am zis că nu mai pun mana pe carte o lună,însă mi-a venit cheful de citit şi mi-am încălcat "spusele" (să le zic aşa :)) ).Trebuie să-mi fac o listă cu nişte cărţi bune.Voi ce-mi recomandaţi?

vineri, 29 iunie 2012

E timpul absolventilor!

Vacanţa a început,pentru majoritatea e super,însă pentru cei care au terminat a8a (aici mă încadrez şi eu) şi cei de-a12a e o etapă dificilă.Abia am terminat cu examenele (care au fost destul de rele, cu stress si complicaţii aiurea).Acum urmează înscrierile la anumite licee sau facultăţi şi abia apoi începe adevărata vacanţă.În momentul cand tre ştii "aşezat" la un liceu/facultate.Însă,chiar dacă pare prea complicat şi te gandeşti numai la aceste lucruri,în scurt timp o să devină doar a amintire frumoasă sau poate nu...
Tot ceea ce contează este să intri la profilul şi colegiul/universitatea pe care o doreşti şi gata.
Însă sunt mulţi paşi...şi cand te gandeşti că e doar începutul...
Cele mai frumoase momente răman orele pline de zambete de la scoala,şi parcă sunt ca un fel de tratament pentru clipele de tristete.Aceste momente vor deveni cu timpul amintiri şi cred că nimeni nu le poate uita.  

miercuri, 27 iunie 2012