Sentimentele unui sfârșit de toamnă

  M-am uitat pe blog și când am văzut de când nu am mai postat...adică știam că nu am mai postat demult dar nu credeam că a trecut mai mult de-o lună...
Cauze,simplu:
-liceul,nu-i o problemă dar,2 zile 3 teste mai e un pic și-s 4 teze(mai fac și rime)
-poate și timpul o fii fost o problemă,dar nu vreau să-l acuz deoarece abia acum 2 zile am trecut la ora de iarnă și a trecut și cea mai lungă noapte din an(am profitat la maxim de ea...dormind)
-lipsa netului în locul în care stau în perioada de luni-vineri,adică nah beneficiez și eu de un laptop dar nu prea des,iar de pe telefon nu pot posta și acolo netu costă....
E greu sau doar îmi pare?!Îmi pare,cum să fie geu?!
Adică sincer,eu nu mă prea plâng,mai ales de la viață pentru că la câte mi-a dat...
 Dar ce o tot lungesc,mai bine spun că-mi pare rău față de cei care-mi citesc blogul și față de mine că nu am mai postat și-mi pare bine că acum postez(puc și de la capăt)
 Toamna-i pe sfârșite și de ieri e atât de frig,dar ce să mai,e deja sfârșitul lui octombrie.Au trecut 6 săptămâni de liceu,ca vântul,ca gândul și ca toate cele.

Poza asta am făcut-o azi cu degetele înghețate și cu inima caldă,azi m-am simțit foarte bine și încă ma simt.
Poate că reușita săriturii de la sport sau    -10 de la biologie mă fac să mă simt așa sau poate e doar faptul că trăiesc și știu cum să o fac...
 M-am săturat de oamenii care se îngroapă în griji și uită să zâmbească,de cei care nu-i zâmbesc din trecere uni copil care le face cu mâna sau care nu iubesc animalele.
Eu încerc s-o fac cât mai bine și dacă voi lua vreodată vreun 4 pentru că nu mi-am învățat, prea bine,va trece;dar dacă vreodată nu o să mulțumesc pentru ce am,nu o să mi-o iert niciodată.