Ghilimelele,stăpânele sentimentelor false

N-am mai postat... asta e,n-am ce face!Am început liceul  care e destul de OK(putea fi și mai rău și mai bine așa că :D).Nu pot să zic că e diferit față de așteptările mele deoarece nu am încercat să-mi imaginez cum va fi deoarece imi place să las lucrurile să se așeze așa cum trebuie,toate la timpul lor. Vorbesc eu mult și bine dar e numai începutul...
În fine,cum spuneam să vină toate când le e timpul așa că să vă spun la ce m-am gândit în ultimul timp (am  uitat câteva lucruri,sper să-mi aduc aminte).
Azi am auzit că râsul îngrașa sau că slăbește...What?! Cui îi pasă dacă ești fericit.
Și încă o chestie mai e și asta:
De exemplu e ziua cuiva și vrei să-i spui: "La mulți ani!" sau poate spui cuiva "Te iubesc!",dacă o spui cu vocea este ușor să-ți dai seama cât de sincer este mesajul dar dacă este transmis prin scris,spus prin ghilimele așa: "Bla Bla Bla" sau spus liber :Bla Bla Bla.Poate că pare că e același lucru dar cel puțin pentru mine nu e.Să spun de ce: ghilimelele se folosesc de obicei când copiezi ceva dintr-un text bla bla bla (chestii de gramatică) și fiind așa trasmințând un sentiment sau o stare prin ghilimele,mesajul este copiat și nu pare manifestat liber ci scos cu forța.Mulți nu gândesc ca mine dar sper ca sentimentele adevărate să nu fie înțelese gresit din cauza lor: "" 

Lumea e a mea..

De când am ascultat prima dată acest cântec mi-a plăcut.Nu puteam să nu îl postez.Versurile sunt foarte faine,mai ales când ajungi la refren.Lumea e a mea,e şi a ta,e a tuturor să ne bucurăm de ea!

 

     Şi-acum versurile:

Visele mi se strivesc,
Sub viaţa ce nu o trăiesc,
Daţi-mi un bilet doar dus,
Era tot ce-aveam de spus,
Viaşa avea doar două stele,
Ai făcut tu cinci din ele,
De când pe tine te am,
Ploaia-mi intra doar in spam.

 

Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Nu e totul pierdut, mâine-un început,
Cât de mare ar părea, lumea e a mea.
Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Dacă în palma mea stă inima ta,
Lumea e a mea.

 

  Casa mea n-are pereţi,
Ferestrele sunt dimineţi,
Şi cu share-ul în orice zi,
Ca şi cum mâine n-ar fi,
Poate-s mic în lumea lor,
Dar am învăţat să zbor,
Când simt că mă prăbuşesc,
Bat în lemn ş-apoi zâmbesc.

       

La-nceput de septembrie

 Am avut parte de câteva zile minunate ca vreme:puţin mai frig ca înainte,soare strălucitor dar nu prea puternic,cer de vara dar adiere de toamnă.Atât de frumos încât m-a convins să mai ies pe apară şi pur şi simplu să stau,să privesc..
 În mintea mea sunt sentimente amestecate:nerăbdare dar şi bucuria trăirii fiecărei clipe,iubire de natură,spontaneitate şi multe alte.Toamna pentru mine nu a venit pur şi simplu.Mi-a adus o mulţime de stări printre care şi somnul.Acum casc mai des şi mă culc mai devreme(se vede că vacanţa e pe sfârşite).
 Vacanţa trebuia să se încheie pe 9 septembrie însă a fost amânata până pe 16. E bine şi aşa,eu încă nu mi-am terminat pregătirile(dar nici nu mă grăbesc,o să vină toate de la sine).Însă de-acum o să fie numai schimbări,e deajuns să spun un cuvânt şi o să vă daţi seama.Acel cuvânt este "liceul".În fine,fie ce-o fi,oricum o să meargă lucrurile bine (adică cui nu i-au plăcut anii de liceu).
 PS: îmi pare rău că nu am mai postat demult,din 28 august...off cât a trecut de-atunci dar o dată cu septembrie au apărut alte lucruri pe care le-am avut de făcut,cum ar fi:pregătirea murăturilor şi a zacuştei,ce zi a fost..plină cu legume :)) 
Aaa...şi poza e una făcută de mine,mai demult... a fost unul din răsăriturile mele preferate.