Salut!

Bine ai venit pe blogul meu!
Nu uita: oricine are dreptul să citească aşa că şi TU eşti bine-venit!
Îţi mulţumesc că-mi vizitezi blogul.

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Chestii care mă enervează #1

 
  1. stressul care apare când e un eveniment important,sau un examen.
  2. playback-ul,acum se face şi la concerte "live",ce să mai zic de emisiuni în direct.
  3. rănirea orgoliului.
  4. photoshopul,sau mai bine spus,"perfecţiunea falsă".
  5. faptul că muzica a devenit un lucru comercial,sau mai pe romaneşte,se cântă pentru bani şi-atât!
  6. irosirea timpului aiurea.
  7. mâncarea făcută în condiţii neigienice.
  8. repetarea aceleaşi ideei de mii de ori,când spui ceva.
  9. un plan pentru viitor,la care te pregăteşti,care se anulează.
  10. discriminarea.
  11. banii,banii şi iar banii.
  12. machiajul în exces.  

O lume în care trăim...

                                        
Pentru un moment,două aş vrea să ţin întreaga lume în mână....
O lume atât de mare ca suprafaţă,cu oameni atât de mici,dar oare e atât de mare lumea pe cât pare?!
O lume atât de mare în care din când în când te simţi şi acasă ca printre stăini,dar în care există momente în care recunoşti pe cineva la tot pasul.

O lume în care doar ce-i ce se cunosc îşi spun:"Bună ziua!",dar în care foarte rar vezi vreun "nebun" salutând pe toată lumea.Acel "nebun" defapt e cel ce merită toată stima,ştiind că toţi suntem la fel,suflete zburătoare spre o lume mai bună.
O lume în care merită să trăieşti,oricât de greu ţi-ar fii,în care ceva ce nu te omoară te face mai puternic.
O lume în care visele devin realitate doar dacă există ambiţie şi în care ambiţia se naşte datorită unui vis.
O lume în care majoritate adulţilor uită să zâmbească,dar în care copiii zâmbesc mai tot timpul.
O lume în care să împarţi ceva pentru majoritatea e imposibil,dar în care există câţiva care o fac cu toată dragostea.
O lume în care s-a inventat filmul:"Misiunea imposibilă",dar în care nimic nu e imposibil.
O lume în care s-au inventat atât de multe,dar în care ne foloseste,cu adevărat,doar dragostea.
O lume în care,când scrii ceva,mai bine ştergi decât să tai,pentru a ascunde adevărul,dar în care adevărul se descoperă întotdeauna,chiar dacă acum sau peste 100 de ani.
O lume în care pare aproape imposibil să ajungi la 100 de ani dar în care există câţiva oamenii care dovedesc că şi acest lucru se poate întâmpla.
O lume în care nimic nu e drept,dar în care există "dreptatea".
O lume în care în fiecare secundă moare un om,dar în care în fiecare secundă se naşte altul.
O lume în care în fiecare casă există cineva care fredonează o melodie,dar în care muzica sufletului să nu o poată auzi nimeni înafară de tine.
O lume în care poeziile sunt vechi,dar în care încă se nasc poeţi.
O lume în care există meesenger,dar în care încă se mai scriu scrisori de dragoste.
O lume în care orice lucru are o parte rea,dar are şi una bună.
O lume în care filmele de Crăciun se difuzează şi vara dar la care se uită câţiva oameni şi atunci.
O lume în care speranţa pentru unii e doar un cuvânt,dar în care pentru unii e o stare.
O lume cucerită de pesimiştii,dar în care se nasc şi optimiştii.
O lume în care majoritatea oamenilor se ceartă,dar în care  există şi pacea.
O lume în care cuvintele: te iubesc,imi pare rău şi mulţumesc au devenit doar cuvinte,dar în care pentru unii încă îşi păstrează sensul.
O lume în care orice problemă are cel puţin 10 soluţii pe care nu ştim niciodată să le căutăm.
O lume în care există întotdeauna mai multe drumuri,dar în care esti nevoit să alegi doar unul.
O lume în care "perfecţiunea" e un cuvânt inventat degeaba.
O lume în care la orice există excepţii.
O lume pe care toţi o vor schimbată,dar pe care numai câţiva încearcă să o schimbe.
Ce ziceţi lumea e mare sau mică,sau amândouă?
Ştii,există întrebări care nu au răspunsuri,sau mai bine spus,care preferă să-şi păstreze răspunsurile ascunse undeva unde noi nu putem ajunge...Poate vom reuşi vreodată să descoperim cât de mare e lumea,dar pană atunci prefer să spun că lumea e exact aşa cum trebuie să fie,o lume greu de înţeles,în care am ajuns cu un scop,pe care trebuie să-l descoperim,dar asta e altă poveste...

joi, 22 noiembrie 2012

:D

Prietenie și colegialitate încă din primele zile petrecute la liceu...
P.S.Și-n plus și niște ochii superbi :*

vineri, 2 noiembrie 2012

adevăratul sens al ADEVĂRULUI

 Într-o lume în care minciuna e baza societăţii,mă gândeam  şi eu la 11 noaptea cum să fiu cât mai sinceră.
E atât de uşor să fiu EU,fără să folosesc cuvinte care nu-mi plac doar pentru că o fac alţii(cum e de exmplu:-servus-),fără să copiezi fel de fel de idei,de gânduri,fiind doar eu,pentru că orice faci cu falsitate,tot minciună este..
 Dar NU, de ce să fac asta dacă mi-e de-ajuns să-mi las degetele pe tastaură,privirea înainte şi imaginaţia,gândurile libere..E mult prea uşor ca să mă plâng,e foarte uşor să fii sincer,unic,cum vrei tu,dar totuşi e foarte greu să te abţii din când în când de la minciună,de la falsa perfecţiune,pe care doar tu ţi-o creezi.Însă acel "dar totuşi" de mai sus trebuie schimbat în sinceritate,nu absolută,dar SINCERITATE.
 Când scriu aici mi-e aşa de uşor să fiu eu,doar eu, cu imperfecţiuniile mele,greşelile gramaticale şi exprimare incorectă,dar cu acelaşi mesaj pe care mintea mea le vrea împărtăşite...

Şi reclamele au o parte bună :D

  Reclamele sunt,de multe ori,cele mai enervante chestii ce ţin de TV şi trebuie să recunosc că şi pe mine mă enervează(mai ales când chiar îmi place ceea ce urmăresc).Sunt şi momente când ai nevoie de reclame,de exemplu când ţi-e foame sau când trebuie să mergi la baie...
  Ei bine,chiar dacă sunt cum sunt,există câteva reclame care îmi plac,fie că e vorba de melodiia reclamei fie că e vorba de povestea formată în acea mică,scurtă reclama.
Uite aici câteva dintre reclamele pe care îmi place să le urmăresc(chair dacă publicitatea e nasoală):
 
 
 
Astea sunt preferatele mele:pline de viaţă,zâmbete şi optimism.Vouă care vă plac? 
 

Între feminin şi masculin


Mă plimbam ieri seara pe stradă şi când m-am uitat la maşinile de pe marginea străzii.M-am gândit că maşinile sunt pentru bărbaţi cum sunt tocurile pentru femei,dar,desigur, există şi partea opusă: femeile au maşini (chiar multe dintre ele) dar bărbaţii cu tocuri (asta ar fi ceva).
Şi ca să nu exagerez,ştiu că există şi excepţii aşa că îmi pare rău dacă am jignit vre-un bărbat. =)) Sunt şi eu răutăcioasă din când în când...