Sentimentele unui sfârșit de toamnă

  M-am uitat pe blog și când am văzut de când nu am mai postat...adică știam că nu am mai postat demult dar nu credeam că a trecut mai mult de-o lună...
Cauze,simplu:
-liceul,nu-i o problemă dar,2 zile 3 teste mai e un pic și-s 4 teze(mai fac și rime)
-poate și timpul o fii fost o problemă,dar nu vreau să-l acuz deoarece abia acum 2 zile am trecut la ora de iarnă și a trecut și cea mai lungă noapte din an(am profitat la maxim de ea...dormind)
-lipsa netului în locul în care stau în perioada de luni-vineri,adică nah beneficiez și eu de un laptop dar nu prea des,iar de pe telefon nu pot posta și acolo netu costă....
E greu sau doar îmi pare?!Îmi pare,cum să fie geu?!
Adică sincer,eu nu mă prea plâng,mai ales de la viață pentru că la câte mi-a dat...
 Dar ce o tot lungesc,mai bine spun că-mi pare rău față de cei care-mi citesc blogul și față de mine că nu am mai postat și-mi pare bine că acum postez(puc și de la capăt)
 Toamna-i pe sfârșite și de ieri e atât de frig,dar ce să mai,e deja sfârșitul lui octombrie.Au trecut 6 săptămâni de liceu,ca vântul,ca gândul și ca toate cele.

Poza asta am făcut-o azi cu degetele înghețate și cu inima caldă,azi m-am simțit foarte bine și încă ma simt.
Poate că reușita săriturii de la sport sau    -10 de la biologie mă fac să mă simt așa sau poate e doar faptul că trăiesc și știu cum să o fac...
 M-am săturat de oamenii care se îngroapă în griji și uită să zâmbească,de cei care nu-i zâmbesc din trecere uni copil care le face cu mâna sau care nu iubesc animalele.
Eu încerc s-o fac cât mai bine și dacă voi lua vreodată vreun 4 pentru că nu mi-am învățat, prea bine,va trece;dar dacă vreodată nu o să mulțumesc pentru ce am,nu o să mi-o iert niciodată.

Ghilimelele,stăpânele sentimentelor false

N-am mai postat... asta e,n-am ce face!Am început liceul  care e destul de OK(putea fi și mai rău și mai bine așa că :D).Nu pot să zic că e diferit față de așteptările mele deoarece nu am încercat să-mi imaginez cum va fi deoarece imi place să las lucrurile să se așeze așa cum trebuie,toate la timpul lor. Vorbesc eu mult și bine dar e numai începutul...
În fine,cum spuneam să vină toate când le e timpul așa că să vă spun la ce m-am gândit în ultimul timp (am  uitat câteva lucruri,sper să-mi aduc aminte).
Azi am auzit că râsul îngrașa sau că slăbește...What?! Cui îi pasă dacă ești fericit.
Și încă o chestie mai e și asta:
De exemplu e ziua cuiva și vrei să-i spui: "La mulți ani!" sau poate spui cuiva "Te iubesc!",dacă o spui cu vocea este ușor să-ți dai seama cât de sincer este mesajul dar dacă este transmis prin scris,spus prin ghilimele așa: "Bla Bla Bla" sau spus liber :Bla Bla Bla.Poate că pare că e același lucru dar cel puțin pentru mine nu e.Să spun de ce: ghilimelele se folosesc de obicei când copiezi ceva dintr-un text bla bla bla (chestii de gramatică) și fiind așa trasmințând un sentiment sau o stare prin ghilimele,mesajul este copiat și nu pare manifestat liber ci scos cu forța.Mulți nu gândesc ca mine dar sper ca sentimentele adevărate să nu fie înțelese gresit din cauza lor: "" 

Lumea e a mea..

De când am ascultat prima dată acest cântec mi-a plăcut.Nu puteam să nu îl postez.Versurile sunt foarte faine,mai ales când ajungi la refren.Lumea e a mea,e şi a ta,e a tuturor să ne bucurăm de ea!

 

     Şi-acum versurile:

Visele mi se strivesc,
Sub viaţa ce nu o trăiesc,
Daţi-mi un bilet doar dus,
Era tot ce-aveam de spus,
Viaşa avea doar două stele,
Ai făcut tu cinci din ele,
De când pe tine te am,
Ploaia-mi intra doar in spam.

 

Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Nu e totul pierdut, mâine-un început,
Cât de mare ar părea, lumea e a mea.
Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Dacă în palma mea stă inima ta,
Lumea e a mea.

 

  Casa mea n-are pereţi,
Ferestrele sunt dimineţi,
Şi cu share-ul în orice zi,
Ca şi cum mâine n-ar fi,
Poate-s mic în lumea lor,
Dar am învăţat să zbor,
Când simt că mă prăbuşesc,
Bat în lemn ş-apoi zâmbesc.

       

La-nceput de septembrie

 Am avut parte de câteva zile minunate ca vreme:puţin mai frig ca înainte,soare strălucitor dar nu prea puternic,cer de vara dar adiere de toamnă.Atât de frumos încât m-a convins să mai ies pe apară şi pur şi simplu să stau,să privesc..
 În mintea mea sunt sentimente amestecate:nerăbdare dar şi bucuria trăirii fiecărei clipe,iubire de natură,spontaneitate şi multe alte.Toamna pentru mine nu a venit pur şi simplu.Mi-a adus o mulţime de stări printre care şi somnul.Acum casc mai des şi mă culc mai devreme(se vede că vacanţa e pe sfârşite).
 Vacanţa trebuia să se încheie pe 9 septembrie însă a fost amânata până pe 16. E bine şi aşa,eu încă nu mi-am terminat pregătirile(dar nici nu mă grăbesc,o să vină toate de la sine).Însă de-acum o să fie numai schimbări,e deajuns să spun un cuvânt şi o să vă daţi seama.Acel cuvânt este "liceul".În fine,fie ce-o fi,oricum o să meargă lucrurile bine (adică cui nu i-au plăcut anii de liceu).
 PS: îmi pare rău că nu am mai postat demult,din 28 august...off cât a trecut de-atunci dar o dată cu septembrie au apărut alte lucruri pe care le-am avut de făcut,cum ar fi:pregătirea murăturilor şi a zacuştei,ce zi a fost..plină cu legume :)) 
Aaa...şi poza e una făcută de mine,mai demult... a fost unul din răsăriturile mele preferate.

E de-ajuns să asculţi...

Tocmai ce am găsit asta pe net şi mi-am zis că trebuie neapărat să împărtăşesc mai departe...merită!
E mai mult decât un simplu cântec,e un cântec de suflet şi cred că l-am mai auzit,defapt sunt sigură(sau poate că simt asta pentru simplul fapt că merită).
Închide ochii şi ascultă cum degetele ating pianul,cum se produce muzica adevărată şi lasă-ţi gândul să zboare şi raţiunea să facă o mică pauză...
Tu ce simţi?

Aer de toamnă

 În sfârşit....plouă!!! După atât de mult timp de soare,de căldură,plouă.E o adevărata binecuvântare...

 Ploaia m-a făcut să mă simt bine(mi se întâmplă de obicei acest lucru când plouă),să fiu mai liniştită...E un fel de simţ al vremii care ne influenţează starea,doar nu degeaba se spune că ne simţim bine sau rău din cauza vremii...
 Însă,ploaia e şi un semn al schimbării.Şi anume,se apropie toamna,începe şcoala(mai puţin de 2 săptămani) şi unele lucruri se aşează la locul lor deoarece agitaţia verii încetează.Cât mai e din vacanţă,o să mă bucur de ea pregătindu-mă pentru liceu şi pentru schimbărie care vin ca "bonus".
 Mi-am spus că e timpul să schimb desingnul blogului şi am făcut-o.Era şi timpul...deja vara se terminase ieri pentru că azi-dimineaţa era cu totul altă atmosferă.
 Sper ca şi voi să vă simţiţi la fel de bine ca mine chiar dacă se schimbă vremea şi se termină vacanţa,doar ştiţi cum e:"Fiecare sfârşit e un nou început."

Cum percep Timpul

  Cu toate că sunt pe profil real,am câteva concluzi mai puţin "reale",care se înclină spre "uman".Printrea astea se numără şi timpul.

  Timpul ştie fiecare ce înseamnă,atât ca durată  fixă(secundă,minut,oră) cât şi ca durată sentimentala.Prin acestă durată eu mă refer la cum trăim noi "timpul".De exemplu:când avem emoţii,suntem nerăbdători,secundele trec foooarte greu,minutele şi mai şi,şi tot aşa(scuzaţi repetiţia).Când suntem fericiţi,timpul parcă trece de 2-3 ori mai repede...Ştiu că,din punct de vedere ştiinţific,în orice situaţie secunda e aceaşi,minutul are tot 60 de secunde,chiar dacă suntem happy sau sad.Însă sufletul nostru percepe timpul în funcţie de sentimente.Şi ştiu că fiecare dintre noi a observat(poate inconştient) aceste lucruri,pentru că,de multe ori am auzit:"cele mai lungi secunde din viaţa mea","cel mai scurt minut","cea mai lungă oră...".
  Ştiu că,real timpul trece minut cu minut ritmatic,însă ireal este simţit diferit şi cred că şi asta contează.Câteodată e mai bine ca timpul să treacă mai repede sau mai încet,dar cred că trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă a vieţii pentru că şi minutele ce trec extrem de greu,ne deranjează,pot fi plăcute.
Nu ştiu cum s-a ajuns la termenul de "timp",cum s-au calculat duratele temporale şi ce înseamnă cu adevărat "timpul",însă probabil are rostul lui,aşa că:să ne bucurăm de Timp!

Învaţă atât de la tine cât şi de la alţii!

Să înveţi din propriile greşeli mi se pare mult mai mult decât un lucru bun...
Dar,dacă învăţăm din greselile altora??? Nimic nu ar fi greşit...
Păi,dacă stăm să ne gândim,dacă cineva face o greşeală,clar că TU nu vrei s-o repeţi.Astfel învăţăm din greşelile altora,învăţăm să ne ferim de ceea ce li s-a întâmplat lor şi poate ferindu-ne de greşelile astea,simţim sentimentul de "mai bine,mai curat" sau numit mai pe înţeles,un sentiment de mulţumire că am făcut ceea ce trebuie,ce altcineva nu a făcut şi poate că o să înveţe de la noi să facă la fel(chiar dacă înainte am învăţat noi să nu facem ca ei).
Nu prea ştiu cum să mă exprim corect legat de această tema,dar sper că aţi înţeles ce vreau să zic.Ideea de a vă spune astea mi-a venit când cineva a făcut nişte lucruri care m-au făcut să spun(în gând):Eu nu o să fac aşa!!!

Ce este Coincidenţa???

 Oare ce înseamnă coincidenţele?!    
Adică le întâlnim mereu,poate chiar zilnic pentru că de cele mai multe ori nu le bagăm în seamă,nu suntem atenţi la micile detalii care în viitor pot însemna mult mai mult decât par...Eu sunt sigură că o coincidenţă întot deauna e un semn,semnifică ceva.Adică,dacă nu ar însemna ceva,de ce să se mai întâmple???
Astăzi am descoperit cel puţin vreo 3 coincidenţe(nu am stat să le număr
 :)) ).Şi aşa în fiecare zi,doar că nu sunt atentă şi aşa cred că fac toţi(sau cel puţin majoritatea dintre noi).Oricum,misunea noastră(să îi zic aşa) nu este să decoperim coincidenţa,ci să decoperim ce înseamna...Poate că v-a, pus pe gânduri,poate că vă gândiţi la vreo întâmplare numită "coincidenţă" sau poate că nu.Dacă nu v-aţi gândit înseamnă că nu aţi observat detaliile alea mici care vă puneau pe gânduri.Însă sunt sigură că majoritatea oamenilor au întălnit în viaţa lor măcar o coincidenţă(pe care au observat-o,căci sunt mii şi mii).Mulţi cred că aceste întămplări sunt doar "coincidenţe",dar după părerea mea e total greşit.Trebuie să privim printre rânduri şi să încercăm să înţelegem fiecare întâmplare de genul acesta şi să-i aflăm sensul pentru că ne-ar face viaţa mai uşoară.
În DEX,acest cuvânt pe care l-am scris de vreo 20 de ori(aici) se descrie astfel:
  COINCIDÉNȚĂ, coincidențe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr. : co-in-] – Din fr. coïncidence. 
sursa:http://dex-online.ro
Asta-i partea obiectivă,dar partea subiectivă ar fi cam aşa:
 COINCIDÉNȚĂ-întâmplare care trebuie să ne pună pe gânduri,deoarece un lucru nu se face de 2 ori (sau mai multe) fără să însemne ceva!(e stric părerea mea).
Mie îmi plac întâmplările de acest fel,de multe ori mă amuză şi poate că se întâmplă să pară că nu înseamnă decât o acţiune obişnuită(dar există ceva cu adevărat obişnuit?),dar e mai mult de atât...
Scriind astea am găsit câte ceva pe net:

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5132
merită citit,nu v-a pus pe gânduri?

Bad day

un cântec despre zilele proaste care se termină frumos :)

Cam aşa descriu eu această poveste redată în cântec.Prima dată când l-am văzut am rămas uimită,pentru că redă extraordinar de bine sentimentele.Viaţa celor doi e plictisitoare,fără un strop de spontaneitate,zilnic la fel...Asta până când se întâlnesc! Urmăriţi şi voi:

Bad day-Daniel Powter