adevăratul sens al ADEVĂRULUI

 Într-o lume în care minciuna e baza societăţii,mă gândeam  şi eu la 11 noaptea cum să fiu cât mai sinceră.
E atât de uşor să fiu EU,fără să folosesc cuvinte care nu-mi plac doar pentru că o fac alţii(cum e de exmplu:-servus-),fără să copiezi fel de fel de idei,de gânduri,fiind doar eu,pentru că orice faci cu falsitate,tot minciună este..
 Dar NU, de ce să fac asta dacă mi-e de-ajuns să-mi las degetele pe tastaură,privirea înainte şi imaginaţia,gândurile libere..E mult prea uşor ca să mă plâng,e foarte uşor să fii sincer,unic,cum vrei tu,dar totuşi e foarte greu să te abţii din când în când de la minciună,de la falsa perfecţiune,pe care doar tu ţi-o creezi.Însă acel "dar totuşi" de mai sus trebuie schimbat în sinceritate,nu absolută,dar SINCERITATE.
 Când scriu aici mi-e aşa de uşor să fiu eu,doar eu, cu imperfecţiuniile mele,greşelile gramaticale şi exprimare incorectă,dar cu acelaşi mesaj pe care mintea mea le vrea împărtăşite...

Şi reclamele au o parte bună :D

  Reclamele sunt,de multe ori,cele mai enervante chestii ce ţin de TV şi trebuie să recunosc că şi pe mine mă enervează(mai ales când chiar îmi place ceea ce urmăresc).Sunt şi momente când ai nevoie de reclame,de exemplu când ţi-e foame sau când trebuie să mergi la baie...
  Ei bine,chiar dacă sunt cum sunt,există câteva reclame care îmi plac,fie că e vorba de melodiia reclamei fie că e vorba de povestea formată în acea mică,scurtă reclama.
Uite aici câteva dintre reclamele pe care îmi place să le urmăresc(chair dacă publicitatea e nasoală):

 

 

 

Astea sunt preferatele mele:pline de viaţă,zâmbete şi optimism.Vouă care vă plac? 

 

Între feminin şi masculin

Mă plimbam ieri seara pe stradă şi când m-am uitat la maşinile de pe marginea străzii.M-am gândit că maşinile sunt pentru bărbaţi cum sunt tocurile pentru femei,dar,desigur, există şi partea opusă: femeile au maşini (chiar multe dintre ele) dar bărbaţii cu tocuri (asta ar fi ceva).
Şi ca să nu exagerez,ştiu că există şi excepţii aşa că îmi pare rău dacă am jignit vre-un bărbat. =)) Sunt şi eu răutăcioasă din când în când...

Sentimentele unui sfârșit de toamnă

  M-am uitat pe blog și când am văzut de când nu am mai postat...adică știam că nu am mai postat demult dar nu credeam că a trecut mai mult de-o lună...
Cauze,simplu:
-liceul,nu-i o problemă dar,2 zile 3 teste mai e un pic și-s 4 teze(mai fac și rime)
-poate și timpul o fii fost o problemă,dar nu vreau să-l acuz deoarece abia acum 2 zile am trecut la ora de iarnă și a trecut și cea mai lungă noapte din an(am profitat la maxim de ea...dormind)
-lipsa netului în locul în care stau în perioada de luni-vineri,adică nah beneficiez și eu de un laptop dar nu prea des,iar de pe telefon nu pot posta și acolo netu costă....
E greu sau doar îmi pare?!Îmi pare,cum să fie geu?!
Adică sincer,eu nu mă prea plâng,mai ales de la viață pentru că la câte mi-a dat...
 Dar ce o tot lungesc,mai bine spun că-mi pare rău față de cei care-mi citesc blogul și față de mine că nu am mai postat și-mi pare bine că acum postez(puc și de la capăt)
 Toamna-i pe sfârșite și de ieri e atât de frig,dar ce să mai,e deja sfârșitul lui octombrie.Au trecut 6 săptămâni de liceu,ca vântul,ca gândul și ca toate cele.

Poza asta am făcut-o azi cu degetele înghețate și cu inima caldă,azi m-am simțit foarte bine și încă ma simt.
Poate că reușita săriturii de la sport sau    -10 de la biologie mă fac să mă simt așa sau poate e doar faptul că trăiesc și știu cum să o fac...
 M-am săturat de oamenii care se îngroapă în griji și uită să zâmbească,de cei care nu-i zâmbesc din trecere uni copil care le face cu mâna sau care nu iubesc animalele.
Eu încerc s-o fac cât mai bine și dacă voi lua vreodată vreun 4 pentru că nu mi-am învățat, prea bine,va trece;dar dacă vreodată nu o să mulțumesc pentru ce am,nu o să mi-o iert niciodată.

Ghilimelele,stăpânele sentimentelor false

N-am mai postat... asta e,n-am ce face!Am început liceul  care e destul de OK(putea fi și mai rău și mai bine așa că :D).Nu pot să zic că e diferit față de așteptările mele deoarece nu am încercat să-mi imaginez cum va fi deoarece imi place să las lucrurile să se așeze așa cum trebuie,toate la timpul lor. Vorbesc eu mult și bine dar e numai începutul...
În fine,cum spuneam să vină toate când le e timpul așa că să vă spun la ce m-am gândit în ultimul timp (am  uitat câteva lucruri,sper să-mi aduc aminte).
Azi am auzit că râsul îngrașa sau că slăbește...What?! Cui îi pasă dacă ești fericit.
Și încă o chestie mai e și asta:
De exemplu e ziua cuiva și vrei să-i spui: "La mulți ani!" sau poate spui cuiva "Te iubesc!",dacă o spui cu vocea este ușor să-ți dai seama cât de sincer este mesajul dar dacă este transmis prin scris,spus prin ghilimele așa: "Bla Bla Bla" sau spus liber :Bla Bla Bla.Poate că pare că e același lucru dar cel puțin pentru mine nu e.Să spun de ce: ghilimelele se folosesc de obicei când copiezi ceva dintr-un text bla bla bla (chestii de gramatică) și fiind așa trasmințând un sentiment sau o stare prin ghilimele,mesajul este copiat și nu pare manifestat liber ci scos cu forța.Mulți nu gândesc ca mine dar sper ca sentimentele adevărate să nu fie înțelese gresit din cauza lor: "" 

Lumea e a mea..

De când am ascultat prima dată acest cântec mi-a plăcut.Nu puteam să nu îl postez.Versurile sunt foarte faine,mai ales când ajungi la refren.Lumea e a mea,e şi a ta,e a tuturor să ne bucurăm de ea!

 

     Şi-acum versurile:

Visele mi se strivesc,
Sub viaţa ce nu o trăiesc,
Daţi-mi un bilet doar dus,
Era tot ce-aveam de spus,
Viaşa avea doar două stele,
Ai făcut tu cinci din ele,
De când pe tine te am,
Ploaia-mi intra doar in spam.

 

Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Nu e totul pierdut, mâine-un început,
Cât de mare ar părea, lumea e a mea.
Sunt mic, mic, mic, dar nu-i nimic,
Dacă în palma mea stă inima ta,
Lumea e a mea.

 

  Casa mea n-are pereţi,
Ferestrele sunt dimineţi,
Şi cu share-ul în orice zi,
Ca şi cum mâine n-ar fi,
Poate-s mic în lumea lor,
Dar am învăţat să zbor,
Când simt că mă prăbuşesc,
Bat în lemn ş-apoi zâmbesc.

       

La-nceput de septembrie

 Am avut parte de câteva zile minunate ca vreme:puţin mai frig ca înainte,soare strălucitor dar nu prea puternic,cer de vara dar adiere de toamnă.Atât de frumos încât m-a convins să mai ies pe apară şi pur şi simplu să stau,să privesc..
 În mintea mea sunt sentimente amestecate:nerăbdare dar şi bucuria trăirii fiecărei clipe,iubire de natură,spontaneitate şi multe alte.Toamna pentru mine nu a venit pur şi simplu.Mi-a adus o mulţime de stări printre care şi somnul.Acum casc mai des şi mă culc mai devreme(se vede că vacanţa e pe sfârşite).
 Vacanţa trebuia să se încheie pe 9 septembrie însă a fost amânata până pe 16. E bine şi aşa,eu încă nu mi-am terminat pregătirile(dar nici nu mă grăbesc,o să vină toate de la sine).Însă de-acum o să fie numai schimbări,e deajuns să spun un cuvânt şi o să vă daţi seama.Acel cuvânt este "liceul".În fine,fie ce-o fi,oricum o să meargă lucrurile bine (adică cui nu i-au plăcut anii de liceu).
 PS: îmi pare rău că nu am mai postat demult,din 28 august...off cât a trecut de-atunci dar o dată cu septembrie au apărut alte lucruri pe care le-am avut de făcut,cum ar fi:pregătirea murăturilor şi a zacuştei,ce zi a fost..plină cu legume :)) 
Aaa...şi poza e una făcută de mine,mai demult... a fost unul din răsăriturile mele preferate.

E de-ajuns să asculţi...

Tocmai ce am găsit asta pe net şi mi-am zis că trebuie neapărat să împărtăşesc mai departe...merită!
E mai mult decât un simplu cântec,e un cântec de suflet şi cred că l-am mai auzit,defapt sunt sigură(sau poate că simt asta pentru simplul fapt că merită).
Închide ochii şi ascultă cum degetele ating pianul,cum se produce muzica adevărată şi lasă-ţi gândul să zboare şi raţiunea să facă o mică pauză...
Tu ce simţi?

Aer de toamnă

 În sfârşit....plouă!!! După atât de mult timp de soare,de căldură,plouă.E o adevărata binecuvântare...

 Ploaia m-a făcut să mă simt bine(mi se întâmplă de obicei acest lucru când plouă),să fiu mai liniştită...E un fel de simţ al vremii care ne influenţează starea,doar nu degeaba se spune că ne simţim bine sau rău din cauza vremii...
 Însă,ploaia e şi un semn al schimbării.Şi anume,se apropie toamna,începe şcoala(mai puţin de 2 săptămani) şi unele lucruri se aşează la locul lor deoarece agitaţia verii încetează.Cât mai e din vacanţă,o să mă bucur de ea pregătindu-mă pentru liceu şi pentru schimbărie care vin ca "bonus".
 Mi-am spus că e timpul să schimb desingnul blogului şi am făcut-o.Era şi timpul...deja vara se terminase ieri pentru că azi-dimineaţa era cu totul altă atmosferă.
 Sper ca şi voi să vă simţiţi la fel de bine ca mine chiar dacă se schimbă vremea şi se termină vacanţa,doar ştiţi cum e:"Fiecare sfârşit e un nou început."

Cum percep Timpul

  Cu toate că sunt pe profil real,am câteva concluzi mai puţin "reale",care se înclină spre "uman".Printrea astea se numără şi timpul.

  Timpul ştie fiecare ce înseamnă,atât ca durată  fixă(secundă,minut,oră) cât şi ca durată sentimentala.Prin acestă durată eu mă refer la cum trăim noi "timpul".De exemplu:când avem emoţii,suntem nerăbdători,secundele trec foooarte greu,minutele şi mai şi,şi tot aşa(scuzaţi repetiţia).Când suntem fericiţi,timpul parcă trece de 2-3 ori mai repede...Ştiu că,din punct de vedere ştiinţific,în orice situaţie secunda e aceaşi,minutul are tot 60 de secunde,chiar dacă suntem happy sau sad.Însă sufletul nostru percepe timpul în funcţie de sentimente.Şi ştiu că fiecare dintre noi a observat(poate inconştient) aceste lucruri,pentru că,de multe ori am auzit:"cele mai lungi secunde din viaţa mea","cel mai scurt minut","cea mai lungă oră...".
  Ştiu că,real timpul trece minut cu minut ritmatic,însă ireal este simţit diferit şi cred că şi asta contează.Câteodată e mai bine ca timpul să treacă mai repede sau mai încet,dar cred că trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă a vieţii pentru că şi minutele ce trec extrem de greu,ne deranjează,pot fi plăcute.
Nu ştiu cum s-a ajuns la termenul de "timp",cum s-au calculat duratele temporale şi ce înseamnă cu adevărat "timpul",însă probabil are rostul lui,aşa că:să ne bucurăm de Timp!